Ca sa nu mai spuna lumea ca nu vad filme romanesti, am zis sa ma uit si eu la filmul asta, O luna in Thailanda. Nu m-am gindit ca e filmat in Thailanda si nici ca e cu ceva aventuri. Dar nici o catastrofa nu ma asteptam sa vad, mai ales ca mi-au cazut ochii pe citeva „cronici” care il periau si il ridicau asa, pe un norisor…Sincer, am regretat timpul pierdut.
De la vocabularul sarac si repetitiv al dialogurilor si pana la bezna din ceafa personajelor care au replica fara sa le vedem fetele, de la camera miscata pe trepied cind la unu’ cind la altu’ pina la cadrele alea de la karaoke in care personajele discuta si intre ele iti sar ochii la aia din planul doi care se agita si iti fura atentia, filmul e o chestie absolut plata! Bleg si fara coi, „trist” fara scapare, cu niste personaje palide si cam nemincate, flasc, fara ritm, fara personaje de care sa te atasezi, cu ambiante prost construite si cauze pierdute din start, filmul, imi pare rau sa o spun, e sub niste filme bulgaresti vazute de mine saptaminile astea si sub toate filmele romanesti vazute de mine in ultimii ani. Ca, in ciuda a ceea ce ma cearta prietenii, ma mai uit si la filme romanesti…
doc and roll blog 